Astazi 28.04.2020, te-am pierdut, definitiv, draga mea pisica. Iarta-ma, ca nu am reusit, sa te salvez. Nu am putut, sa te duc la un veterinar, foarte bun, asa cum este unul in Brasov. Nu am avut bani. Servici nu mai am, din cauza unei companii, la care am lucrat doar 2 luni, desi contractul era de 3 luni. M-au obligat sa-mi dau demisia. Unii, din fosti colegi, chiar erau cu mare ura asupra mea. Nu ma putea nimeni suporta, desi nu facusem nimic rau.
Imi amintesc, cand ai venit pe lume. Daca, nu ma insel, era in luna august 2019. Erai alb cu negru si semanai cu pisica-mama, la chip, la privire si aceeasi culoare a ochilor... Pe langa tine, au mai venit pe lume inca 4 frati. Acum, doar unul mai traieste. Tu, Pufica jr, ai plecat ultimul, de laga, desi speram sa nu pleci. Ultima noapte, in care ai dormit langa mine, imi masai, usor, cu labuta mana, cu care te mangaiam si speram sa traiesti mult timp langa mine. Erai slabit, nu mai mancai, erai pe moarte. Ti-ai mai revenit, cand ti-am dat o pastila de antiparazitare. Speram, credeam ca va fi o minune. Dar, de fapt minunile nu exista si la mine. Doar la cei alesi.
Acum, o sa ma pun la somn. Singur, fara tine, doar cu amintirile, cu care, imi voi inveli sufletul instristat.
De ce, nu exista o a doua sansa, de a te reintalni pe tine si pe celelalte pisici, intr-o alta lume? De ce, doar aici, in viata aceasta, care e deja prea scurta si timpul trece prea repede? De ce???
Ma pun la somn, cu gandul la tine. Nu mai are cine sa se mangaie de mine si sa maseze cu labuta palma mea... Ma simt singur si uitat. N-am prieteni, n-am cui sa-i povestesc tot ceea ce am pe suflet... dar te aveam pe tine si-mi era de ajuns, Acum, nici pe tine nu te mai am. Sunt singur si atat... Noapte buna Pufica jr, nu te uit niciodata...